Nevoia de Buju

Într-o vreme când nu-l cunoşteam personal, dar îl vǎzusem în câteva spectacole, într-o zi de decembrie treceam pe lângǎ intrarea artiştilor în teatrul nostru. Buju tocmai descuia portiera VW-ului broscuţǎ, maşinuţa vopsitǎ negru-galben, binecunoscutǎ miliţienilor de la circulaţie (şi nu numai lor). Pe VW se aflau douǎ perechi de schiuri. Buju, zburlit, admonesta o tânǎrǎ şi frumoasǎ femeie. Cu ea urma sǎ plece undeva la munte. O admonesta fiindcǎ uitase sǎ punǎ un anumit lucru în bagaje. Pentru prima oarǎ l-am auzit invocând organul genital al lui…Heki (diminutiv, aveam sǎ aflu mai târziu, de la Hector). E înjurǎtura lui preferatǎ, originalǎ şi de restrânsǎ circulaţie.

Nu mult dupǎ acel moment, ne-am cunoscut cu prilejul filmlǎrilor la un scurt metraj realizat de Ion Teslaru. Filmuleţ cu un singur personaj, intitulat “Timidul”, în care Buju a avut o foarte bunǎ prestaţie actoriceascǎ.

Nu ne-am simpatizat de la început. Buju nu mǎ avea deloc în graţiile lui, ceea ce, atunci când ne-am amiciţit, n-a ezitat sǎ-mi mǎrturiseascǎ. Amiciţia noastrǎ s-a transformat în prietenie. Am fost acceptat, cu drepturi depline, la mesele din restaurantul Casei Universitarilor sau ale restaurantului hotelului Central (etajul VI), la acele mese unde “meşterul” Emil Reus, Buju şi Ucu Haiduc se lansau în adevǎrate colocvii despre artǎ, cu precǎdere despre teatru. Alternativ, se atacau varii subiecte: sexualitate, istorie, sport, defecte şi calitǎţi la români, sub obsedanta zicalǎ “mǎmǎliga nu face explozie”. Partida o conducea Reus. Cu mânǎ de fier (fǎrǎ mǎnuşǎ de mǎtase). Slobod la gurǎ ca un...geambaş de actori, dupǎ cum chiar Buju l-a supranumit.

Pe-atunci, Buju avea o vorbǎ des repetatǎ, pentru a-şi captiva şi mai mult comesenii: “Hei you, uitǎ-te în ochii mei albaştri, de hering!” Ca urmare, l-am poreclit “Şandor Heringovici”. Înaintea mea, profesorul Eduard Pamfil i-a zis “Eternovici”, intuind, pesemne, cǎ nu-şi va schimba stilul sǎu de a fi în aceastǎ lume pânǎ la adânci bǎtrâneţi.

Acum, e un septuagenar îmbrǎcat (tot) nonconformist şi vǎdeşte o vârstǎ spiritualǎ de invidiat. A rǎmas acelaşi boem veritabil şi acelaşi homeric bǎutor de bere. Egocentric şi, cu intermitenţe, egotist. Continuǎ sǎ-l tulbure atracţia pentru urmaşele Evei. Memorator redutabil de bancuri. Druker împǎtimit al echipei de fotbal Bayern München. Navetist, dupǎ decembrie 1989, München - Timişoara. Propagator al spiritului Timişoarei (de armonie interetnicǎ). Afectat de tot ceea ce este neconcordant cu buna rânduialǎ şi cu civilitatea în oraşul nostru.

La masa lui de la bufetul teatrelor, e un polarizator de "acreditaţi" (convivi acceptaţi de el). Acreditaţii vin, aproape zilnic, sǎ ia o dozǎ de bunǎ dispoziţie, de persiflare amicalǎ (“buzǎrainǎ”). Le compenseazǎ grijile, necazurile, monotoniile şi stereotipiile de zi cu zi. De aceea, în ei stǎruie nevoia de Buju.