NOTĂ:
“Indicativul” de care vorbeşte Bebe în articol, ***1 A 1911***, s-a dovedit a fi de fapt numărul dosarului de “lucrat”, de urmărit. 1A era Serviciul Securităţii din cadrul I.J. Timiş, iar 1911 era numărul “dosarului de problemă”, iniţiat de locotenent colonel Ioan Indrei în 1986.
Cu vreo doi ani înainte de înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Iosif Costinaş a dorit să aibă dovada clară, în scris, oficială, că nu a fost colaborator al Securităţii. A avut această iniţiativă - şi a acţionat în sensul ăsta – cu mult înaintea altora.
Din păcate, atunci nu se putea. La aproape 9 ani de la revo’!
În 28 mai 1998 Bebe Costinaş i-a scris preşedintelui de atunci al ţării, Emil Constantinescu, o scrisoare prin care solicita Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să dea o aprobare pentru ca SRI-ul să confirme că el nu a colaborat cu Securitatea. (Activitatea SRI e organizată şi coordonată de Consiliului Suprem de Apărare a Ţării)
I s-a răspuns în 16 iunie 1998 că nu se poate pentru că există o lege care nu permite fondurilor de arhivă ale fostei Securităţi să devină publice – celebra Lege 14/1992, articolul 45.
Iosif Costinaş nu a mai apucat ziua în care “cadrul legislativ” s-a modificat, aşa cum era sugerat în răspunsul semnat Colonel Adam Badea .
Iosif Costinaş despre Grupul de Actiune Directa al Forumului Cetatenesc, din cadrul Societatii Timisoara. Acest group se ocupa atunci, in 1990, de doua probleme: dosarele de la Securitate si listele de informatori.
