Iosif Costinaş
Vorbeşte-un om, nu latră-un cîine!



Iosif Costinaş (zis Bebe) s-a nǎscut în 16 februarie 1940 în Bucureşti, dar a trǎit de la 4 ani numai în Timişoara. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia românǎ-francezǎ, promoţia 1971.


Încǎ din timpul studenţiei a activat în domeniul fotografiei artistice şi al filmului de scurt metraj. În urma participǎrii la o seamǎ de expoziţii de fotografie artisticǎ (unde lucrǎrile i-au fost premiate) şi a unei expoziţii personale, a fost primit în Asociaţia Artiştilor Fotografi - Filiala Banat. A predat (un an) arta şi tehnica fotograficǎ la Liceul C.D. Loga.


A activat la Cineclubul CFR din 1963, apoi a înfiinţat şi condus Cineclubul '70 la Casa de Culturǎ a municipiului. În 1976 a înfiinţat cenaclul de culturǎ cinematograficǎ Cineforum.

Pânǎ în 1982 a realizat în jur de 60 de filme de scurt metraj, ocupându-se singur de scenariu, regie, imagine, lucrǎri de laborator şi sonorizare. A obţinut mai multe distincţii în ţarǎ şi strǎinǎtate, dintre care:


- Premiul I şi Premiul special al revistei Cinema, la Festivalul National al Filmului de Amatori - 1971;

- Marele Premiu Vaza de Cristal şi Medalia de Aur la Festivalul Internaţional de scurt-metraj de la Brno,

Cehoslovacia 1972;

- Marele Premiu la Festivalul Internaţional al Filmului de Amatori de la Ciechocinek, Polonia 1973;

- Medalia de Aur la Festivalul Internaţional al Ţǎrilor Dunǎrene de la Sombor, Jugoslavia 1980.

Televiziunea Românǎ i-a prezentat 12 filme de scurt metraj, televiziunea praghezǎ 2 (Luaţi loc, vǎ rog! şi Trei oameni şi un dulap), iar televiziunea belgrǎdeanǎ un film (Mǎsuratul oilor la Borlova).

Dupǎ ‘89 a regizat şi realizat filme de scurt metraj şi documentare, în cadrul studioului Film & Go Company: Fapt divers, A fi evreu în Timişoara, Întoarcerea acasǎ, Cei care sfideazǎ moartea.


A debutat cu prozǎ în revista Orizont, în 1977. De-a lungul vieţii i-au fost tipǎrite mai multe volume de prozǎ, teatru, interviuri, printre care: Pasǎrea de lemn, Gustul livezii (împreunǎ cu alţi autori), Încântǎtoarea viaţǎ a lui Buju Ternovits, şi altele. În anul 1980, i-a apǎrut cartea-album de fotografii artistice despre Timişoara - Intrarea în cetate, cu poezie de Anghel Dumbrǎveanu.


Tot în 1980 i s-a jucat, la Teatrul Naţional din Timişoara, piesa La doi paşi, oraşul. Piesa într-un act Bǎtrînul şi baia a fost distinsǎ cu Premiul I la Festivalul naţional Cîntarea României. Pentru piesa A treia zi în paradis i s-a conferit Premiul cenaclului Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara, în 1985.


În tinereţe Bebe a lucrat ca muncitor la Electromotor, apoi la CFR, şi mai târziu la ARIA (Agenţia Românǎ de Impresariat Artistic).


Din anul 1982 a lucrat în presǎ, la revista Orizont, fiind corector principal şi apoi, dupǎ decembrie 1989, redactor, pânǎ în 1994. A fost redactor şi redactor-şef la ziarul Timişoara (1993; 1996). La începutul anilor ’90 a înfiinţat ziarul Adio, tovarǎşi! A colaborat şi la câteva publicaţii centrale, în special România Liberǎ. Pentru scurt timp a fost corespondent BBC.


În perioada 1995-2000 a fost cadru didactic la Universitatea Banatului, Facultatea de Jurnalisticǎ.


A fost membru al Societǎţii Timişoara, contribuind activ şi la lansarea Proclamaţiei de la Timişoara. În Martie 1990 a înfiinţat Forumul Cetǎţenesc, care a adunat seri de-a rândul timişorenii în faţa Catedralei, de “veghe” împotriva comunismului cu faţǎ umanǎ, a revoluţiei furate şi pentru a susţine “golanii” din Piaţa Universitǎţii.


A avut legǎturi importante şi a sprijinit Comitetul de Acţiune Pentru Democratizarea Armatei - CADA, format la Timişoara în februarie 1990.


A susţinut “Revoluţia de la Sǎpânţa” şi pe Toader Şteţca, primul primar din ţarǎ care a desfiinţat CAP-urile şi a împǎrţit oamenilor pǎmântul şi animalele, fiind prezent şi adresându-se sǎpânţenilor la mai multe mitinguri şi adunǎri populare, între ‘90-’92.


S-a implicat adânc în aflarea adevǎrului despre Decembrie 1989, în special adevǎrul despre ofiţerii M.Ap.N., trupele de securitate şi miliţie care au tras, despre "terorişti", despre morţii, rǎniţii şi arestaţii Timişoarei şi despre incendiul din Freidorf (cǎpiţele de fân arse in 18 decembrie 1989).


A plecat dintre noi într-o zi de iunie, în anul 2002.


"Ceea ce ai construit ani în şir poate fi distrus peste noapte. Nu are importanţǎ, tu sǎ construieşti!"

Maica Tereza