Iosif Costinaş
Vorbeşte-un om, nu latră-un cîine!

Revo' şi anii '90



Interviuri realizate ȋn ianuarie 1990 de Iosif Costinaş, Nicolae Mărgineanu şi Lucian Ionică (operator).



Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-te!

Un film de Nicolae Mǎrgineanu, Iosif Costinaş, Lucian Ionicǎ.



Miting pro CADA, Timişoara 8 iunie 1990




"Timişoara Decembrie 1989"

regia - Ovidiu Bose Paştina

imaginea - Doru Segal

Sahiafilm 1991



Procesul titraţilor

“De ce v-a trebuit revoluţie?!...”
(fragment)

Una din cele mai dramatice mǎrturii mi s-a pǎrut cea a tînǎrului muncitor Lungu Gheorghe. A fost, în duminica însîngeratǎ, în mai multe locuri din oraş, mereu în primele rînduri ale demonstranţilor. Pe strada Pestalozzi, la fosta şcoalǎ interjudeţeanǎ de partid, a vǎzut un tanc care a intrat, în plinǎ vitezǎ în mulţime. S-a dus la Spitalul judeţean (împreunǎ cu cinci prieteni) pentru a dona sînge. I s-a spus cǎ nu este posibil, deoarece personalul medical e foarte ocupat cu îngrijirea rǎniţilor. A surprins o discuţie a cadrelor sanitare. Reieşea din acea discuţie, ca a venit un ordin “de sus”, care interzicea sǎ se mai ridice rǎniţii şi morţii din oraş.


În seara zilei de 22 decembrie Gheorghe Lungu a rǎmas, cu prietenul sǎu Ştefan Horvath, în faţa balconului Operei şi dupǎ ce au început sǎ tragǎ aşa-zişii terorişti. Au ajuns apoi în Piaţa Libertǎţii, unde un ofiţer ieşit de la Comenduirea Garnizoanei i-a rugat sǎ-i anunţe pe soldaţii aflaţi la vreo sutǎ de metri distanţǎ, (pe strada care duce la hotelul “Timişoara”) sǎ se retragǎ în cazarmǎ. Cei doi tineri au îndeplinit misiunea aceasta, în aparenţǎ foarte banalǎ, dar, atunci, sub ploaia de gloanţe ieşite din armele celor care executau planul unic de acţiune, foarte periculoasǎ. La scurt timp au fost prinşi de reflectorul şi tirul unui transportor blindat. Gheorghe Lungu s-a ales cu o ranǎ mai uşoarǎ, dar Ştefan Horvath rǎnit foarte grav, a rǎmas infirm pe toata viaţa. Aceşti doi tineri extrem de curajoşi au fost confundaţi cu aşa-zişii terorişti.


Revista Orizont, nr. 42, 20 octombrie 1990




Miting în Piaţa Unirii, 1991 - un an de la

Proclamaţia de la Timişoara.

Foto: Liviu Tulbure


Însemnările maiorului de securitate Radu Ioan Tinu, locţiitor al şefului Securităţii judeţului Timiş,

în agenda sa de lucru, în decembrie 1989


 
 

“Armata nu a răspuns cum trebuie”
ÎNSEMNĂRILE UNUI ȘEF AL SECURITĂȚII


“instrument privilegiat al represiunii în timpul regimului comunist, exercitând o teroare care, deși mai curând psihologică în ultimii douăzeci de ani, nu era mai puțin violentă, securitatea era răspunzătoare de un foarte grav traumatism social”

ION ILIESCU

(Deși, după decembrie ’89, actualul președinte al României a avut o atitudine de-a dreptul ocrotitoare față de foștii securiști, citatul de mai sus l-am extras de la pagină 53, din cartea “Revolutie și reforma”. Și ne-am uimit că președintelui i-a scăpat o asemenea afirmație).

Surse demne de încredere din Capitală ne-au pus la dispoziție o copie după însemnările făcute în agendă să de lucru de către maiorul de securitate Radu Tinu, Mr. RADU IOAN TINU, locțiitor al șefului Securității județului Timiș.

Însemnările, care încep pe fila agendei 16 decembrie, nu corespund în continuare, cronologic (pe filele următoare). Data de 20 decembrie este scrisă cu majuscule și încadrată cu linii apăsate de mână posesorului agendei.

Pentru a nu îngreuna lectura, toate cuvintele prescurtate le-am transcris în întregime.

Dacă în Procesul de la Timișoara (și în fază lui bucureșteană) inculpații (și martorii) securiști au susţinut că, în zilele reprimării revoltei noastre, ei n-au avut alt rol decât acela de a culege informații, vă veți convinge, stimați cititori, lecturând cele ce urmează, că lucrurile n-au stat tocmai așa. Și mai mult, după cum am mai scris, noi știm că unii securiști au maltratat și au împușcat oameni. Fapt pe care, sperăm, într-o bună zi, îl vom dovedi.

Fila de agendă 16 DECEMBRIE


DUI “Vasile” (DUI – Dosar de urmărire informativă: “Vasile” – pastorul Tökes n.n.)

- dispozitiv discret

- o situație deosebită – în caz

- expirat termenul de evacuare – cei doi diplomați

- nu avem certitudinea că situația nu se va repeta

- mâine slujbă

- greșim grav

- sectoriștii – investigații

- să-l dezamorsăm

- ședință ofițerii de la orașe – analiză

(În partea de jos a filei sunt scrise, foarte citeț, patru nume arăbești):

CAMI FARAJOLAH HASHIRI ISPAHAN


Fila de agendă 17 DECEMBRIE

Situația 2


Tov. General MACRI – analiză “V” (“V” – pastorul Tökes n.n.)

Vineri - Banatul

18,30-18,40 - Piele-mănuși

- I.A.E.M. – E. Timiș

- 250 reţinuți

- număr mare de persoane – să fie luate

- stăpânim situația – a străzii

- forțe ce investighează orașul

- dispozitiv informativ de investigare a zonelor

- ofițerii din obiective

- inc de comunicare – STAT MAJOR (s.n.)

1) prezenți în colectivități

2) prezenți cu informații în stradă

3) forțe de intervenție – dispunere: anchetă serioasă – cine a organizat și cum.

- Caraşcă (Ofițer superior de la Direcția de cercetări penale a D.S.S. n.n.)

- anchetatori

Fila de agendă 18 DECEMBRIE


- 29 studenți (6 fără ocupație)

- structura celor arestați – SELECȚIE PENTRU A-I LUCRA LA NOI ÎN AREST

- prima reacție – eliberarea arestaților

- străinii – ce fac, câți mai sînt, unde

- P.C.T.F. (punct control trecere frontieră n.n.) – nominal toți cei care intră în județ

4) UNIFORME (s.n.) Forțe – 6 plutoane

30 oameni

5) Biserica reformată

- persoanele de pe plan local să fie luate în lucru acum

- alte categorii de elemente să fie sub control

- instigatorii C.I.D. (Centrul de informare și documentare al Securității n.n.)

- cei predați din UN și YU (Ungaria și Iugoslavia n.n.) – din Timișoara și plecați în alte zone

- căminele de nefamiliști

- studenții

- anchete

- informații – unde sunt coordonați

- Tökes – naționaliștii – incitarea populației


Fila de agendă 19 DECEMBRIE


- situație complexă și imprevizibilă

- CONTROL DE SECURITATE LA OFIȚERII M.Ap.N. (s.n.)

- ARMATĂ NU A RĂSPUNS AȘA CUM TREBUIE ÎN TIMP OPTIM (s.n.)

- verificări la B.I.D. (Biroul de informare și documentare n.n.) urgent!

- obiective economice

- liste cu cei care nu se prezintă la serviciu

- 12 ofițeri veniți de la alte județe

- șefii de servicii nu cer pușcă

1) ofițerii după informații

2) organizarea rotirii cadrelor

3) șefii de servicii

4) spital

5) Dragoman (este vorba despre căpitanul de securitate Dragoman Romul n.n.) (…)


Fila de agendă 20 DECEMBRIE


- identificarea unor elemente cu activitate de…(cuvânt neinteligibil n.n.)

- ILIEŞ PETRU (este vorba de poetul și disidentul timișorean PETRU ILIEŞU n.n.)

- incendiator E motor (Electromotor n.n.)

- magazinul Bega sticlărie (este vorba de MIHAI GRIGORIE, șeful raionului de sticlărie, participant de marcă la demonstrațiile din 16 și 17 decembrie n.n.)

- căminele de nefamiliști

- recrutări masive

- din informațiile obţinute situație foarte serioasă de îngrijorare (șic! n.n.)

- în cursul zilei actele de vandalism s-au continuat în unele unități economice, la ELBA + altele

- în situația de astăzi muncitorii și-au manifestat nemulțumirea pentru că nu am discutat în mod organizat cu muncitorii pentru a le explică această intervenție

- măsurile informative au rezolvat persoanele participante la actele huliganice

- INFORMAȚII CARE SĂ PERMITĂ SĂ CIRCULE ZVONURI (s.n.)

- surse ce s-au raliat la actele de huliganism

- să fie revăzuta rețeaua informativă

- informații fișate

- mai mult în starea de spirit


20 XII 1989 (scris de mâna posesorului agendei)


- organizarea huliganilor, elemente care au participat

- informații despre cei arestați

- informații despre studenții arestați, cine sunt

- Tăuţ Teodor – dr. stomatolog (este vorba despre dr. TEODOR TĂUŢ – care nu e stomatolog – participant proeminent la demonstrațiile din 16 și 17 decembrie, arestat și eliberat abia în ziua de 22 decembrie)

- Mioc Marius – student T.C.M. (În urmă participării sale curajoase la demonstrații a fost arestat și, de asemenea, eliberat abia în 22 decembrie)

- Panaitescu Mihai – I.A.E.M.

- agenți în mediul acestei mase de huligani

- componența comitetului

- ce au discutat

- mesajul

- Căpraru

- Ionuț

- Babi

Însemnările din 20 decembrie 1989 ale securistului Radu Tinu se sfârșesc cu trei nume de informatori. Zadarnic contactați, mobilizați. Căci zecilor de mii de timișoreni ieșiți în stradă nu le mai păsa de rețeaua informativă a Securității.

În încheiere, două remarci (lăsându-l pe cititor să concluzioneze):

- Deși, la proces, Radu Tinu a susţinut că în propria-i agendă scrisese “informaţii”, nu “uniforme”, este perfect clar că a notat “uniforme”. Ce a fost cu aceste uniforme? Ridicate de la două unități M.Ap.N. din Timișoara, unii securiști s-au îmbrăcat cu ele. Că să pară de-ai Armatei. Și să împuște în numele Armatei.

- Securiștii au susţinut, după decembrie ’89, că, la sediul lor județean, n-au avut arest. Iată însă că Radu Tinu a scris: “Pentru a-i lucra la noi în arest”. Ce-i drep, era unul comun cu al Miliției.


Iosif COSTINAȘ



Cine a tras?

Fragmente din interviul realizat de Lucia Hossu Longin ȋn 1999





Miting în Piaţa Unirii - cu Marian Munteanu, 1991

(foto 2: Liviu Tulbure)




Balconul Operei

(foto: Liviu Tulbure)



Miting în Piaţa Unirii




Ana Blandiana, Iosif Costinaş, Marius Ghilezan. Timişoara 1992, Balconul Operei



Comandanţi obedienţi, politruci, ceişti

În Timişoara (şi nu numai în Timişoara), întârzie în mod inadmisibil schimbarea din funcţii de conducere a unor ofiţeri M.Ap.N., care s-au remarcat, în decembrie 1989, prin obedienţa faţǎ de clanul Ceauşescu şi prin participare directǎ sau indirectǎ la arestarea, molestarea, uciderea ori rǎnirea prin împuşcare a unor demonstranţi. Surse din interiorul unitǎţilor militare din Timişoara ne-au informat cǎ circa 80% din funcţiile de conducere sunt ocupate de foşti comandanţi ceauşişti, de cǎtre foşti politruci sau ceişti. Fireşte, acest procent ar putea parǎ exagerat. De aceea, facem apel la domnul ministru al Apǎrǎrii Naţionale întreprindǎ verificǎrile de rigoare. Cu asemenea oameni în Armatǎ, nu vom fi admişi nici în NATO, nici în Uniunea Europeanǎ.


Ce a spus Parchetul Militar

Din M.Ap.N., la Timişoara, nici un vinovat. Toţi învinuiţii au fost achitaţi. Inclusiv ceistul Joiţoiu Vasile (dupǎ ce fusese condamnat la 18 ani închisoare). Cine nu crede n-are decât citeascǎ “Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989". Nepublicatǎ.


Procuratura Militarǎ şi Parchetul Militar s-au cantonat în formula “autori necunoscuţi” motivând cǎ, din dispozitivele Armatei, au tras şi civili neidentificaţi. Şi, din cauza ambiguitǎţii au fost fǎcuţi scǎpaţi cei trei generali veniţi de la Bucureşti, dar şi subordonaţii lor care au fǎcut exces de zel.


Comandanţii de unitǎţi care au avut dispozitive în oraş şi superiorii lor nu s-au achitat de o obligaţie moralǎ: aceea de a afla şi de a încunoştinţa organele competente şi opinia publicǎ cine au fost civilii înarmaţi lasaţi sǎ intre în dispozitive cu parola “Bucur-Bucureşti”. Ordinul privind accesul unor civili înarmaţi în dispozitivele Armatei s-a prelucrat în toate unitǎţile militare din Timişoara în ziua de 17 decembrie 1989, cadrele militare fiind obligate sǎ le acorde sprijin direct.

Ce a spus SRI-ul

În anul 1994, a fost publicatǎ o sintezǎ: “Punct de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989”. Sunt nominalizate 8 cadre M.Ap.N. care au fost direct implicate în represiune, adicǎ au deschis foc împotriva demonstranţilor, fǎcând în unele cazuri victime (morti, rǎniţi): cǎpitan Ilie Nicolae, cǎpitan Vasilicǎ Grigore, cǎpitan Badea Gheorghe, cǎpitan Cǎşeriu Dumitru, maior Pleşca Octavian, plutonier major Buşilǎ Vasile, locotenent Csaba Andraş. De reţinut cǎ nici unul dintre cei nominalizaţi n-au dat vreo replicǎ la acest punct de vedere al SRI (întocmit, pentru Timişoara, de doi foşti securişti: coloneii Peleş Petru şi Adamescu Ioan).


Ce a spus Armata

În volumul “Armata românǎ în Revoluţia din decembrie 1989” (apǎrut la Bucureşti în 1994) referitor la evenimentele din Timişoara, nu existǎ nici un vinovat din rândul cadrelor M.Ap.N. La pagina 37, un pasaj ni s-a pǎrut de-a dreptul ridicol: “În unele cazuri izolate şi din proprie iniţiativǎ unii militari, în legitimǎ apǎrare, au fost obligaţi sǎ riposteze prin foc de avertisment, fapt ce a generat stǎri de panicǎ şi confuzie de care se pare cǎ au profitat adevǎratele elemente de represiune şi alte forţe care, disimulate în rândul populaţiei, sau ascunse în locuri pregǎtite din timp, au tras împotriva manifestanţilor”. Ei bine, la atâta...inocenţǎ ne simţim obligaţi sǎ le transmitem noi domnilor autori cine au fost “disimulaţii” şi “ascunşii”: securiştii, miliţienii şi flǎcǎii de la Direcţia de Informaţii a Armatei. De remarcat cǎ aceastǎ carte a fost lansatǎ la Bucureşti şi în 10 garnizoane din ţarǎ. La Timişoara, nu. Şi nici n-a fost difuzatǎ în oraşul nostru. Oare de ce?

Au scǎpat cei mari, au scǎpat şi cei mai mici

Din “Lotul Timişoara”, dintre cadrele M.A.p.N., care au participat direct la represiunea din decembrie 1989, numai generalul Coman Ion a fost condamnat pentru complicitate la omor deosebitde grav şi tentativǎ de omor deosebit de grav. Deci, oficial, a fost singurul complice la executarea ordinelor criminate date de dictator, deşi dupǎ cum bine se ştie, în acele zile sângeroase, alǎturi de el au fost generalii Guşǎ Ştefan, Stǎnculescu Victor Athanasie, Chiţac Mihai.

Pentru contribuţia lor la reprimarea demonstranţilor din Timişoara, aceşti trei generali au fost propuşi fie cercetaţi penal. Propunere fǎcutǎ de Comisia Guvernamentalǎ instituitǎ la Timişoara prin Hotǎrârea nr. 556/22.02.1990 a prim-ministrului de atunci (Petre Roman). Comisia Guvernamentalǎ a întocmit 5 dosare (Comandamentul militar de represiune; Podul Decebal; B-dul Ialomiţa; Calea Girocului; Catedrala). Nu a fost finalizat dosarul “Calea Lipovei” şi nu a fost cercetatǎ Brigada de securitate, deoarece aceastǎ comisie a fost desfiinţatǎ.

Trei membri ai Comisiei (Rodica Giura, maistrul militar Traian Stancu şi procurorul Vlad Speriuşi) au predat aceste dosare lui Petre Roman (de faţǎ fiind Gelu Voican Voiculescu şi Mugurel Florescu), la care au adǎugat şi o copie a “Jurnalului acţiunilor de luptǎ”. Dosarele au fost trimise Procuraturii Militare din Bucureşti şi “îngropate” acolo.


În 1997- la Parchetul Militar - dosarul nu mai existǎ. În ziua de 6 februarie a acestui an, am ajuns în biroul şefului parchetelor militare, generalul Samoilă Joarză. Interesându-se de aceste dosare, domnul general ne-a spus cǎ nu ştie absolut nimic de existenţa lor. Deasemenea, şi un subordonat al domniei sale (colonel), pe care l-a chemat sǎ ne dea o mânǎ de ajutor. Dupǎ un timp, din surse demne de încredere, am aflat cǎ omul la care au rǎmas (sau au stat un timp) aceste dosare este colonelul Stanca Vasile - şef Serviciu control, organizare, personal.

Generalul Guşǎ a ajuns comandantul Armatei a II-a Buzǎu, iar dupǎ ce a murit a fost declarat erou (pentru cǎ ne-a scǎpat de ruşi, ne-a salvat) - o brigadǎ de paraşutişti din Moldova îi poartǎ numele.

Generalul Stǎnculescu a ajuns ministru al Apǎrǎrii (datoritǎ CADA, pe care, apoi, a şi desfiinţat-o în 15 iunie 1990 - semnificativ, nu?!). Dupǎ aceea, a fost înscǎunat ministru al Industriilor.

Generalul Chiţac ajunge ministru de Interne, apoi ambasador în Turcia.

Comandanţi obedienţi, politruci, ceişti avansaţi în grade şi funcţii

Dacǎ generalii Guşǎ, Stǎnculescu, Chiţac au ajuns, dupǎ decembrie1989, în funcţii atât de importante, iatǎ cum au evoluat unii dintre subordonaţii lor:

Locotenent colonel Zeca Constantin. În decembrie 1989 - comandantul Diviziei 18 MC “Decebal” (UM 01024). Actualmente - general de brigadǎ, comandant al Corpului 9 de armatǎ din Dobrogea. Propus pentru cercetare penalǎ de cǎtre Comisia Guvernamentalǎ. Din declaraţia olografǎ a maiorului Tâmpeanu Mircea (în 17 decembrie 1989 conducea un tanc pe strǎzile Timişoarei): “Pe pod, Zeca mi-a ordonat sǎ mǎ deplasez spre Continental, sǎ împing mulţimea şi sǎ ajung în Libertǎţii”.

Maior Rogin Constantin. În decembrie 1989 - ofiţer I la Biroul operaţii şi pregǎtire luptǎ al Diviziei 18 MC. Actualmente - colonel, locţiitor al comandamentului Corpului 5 armatǎ. Propus pentru cercetare penalǎ de cǎtre Comisia Guvernamentalǎ. Referatul din 31 mai 1990: “Din declaraţia aceleiaşi persoane, mecanic conductor pe TAB-ul în care s-a deplasatlt. col. Rogin în Calea Girocului, rezultǎ cu claritate faptul cǎ lt. col. Rogin a dat ordin sǎ se tragǎ în demonstranţi”.

Maior Paul Vasile. În decembrie 1989 - comandantul regimentului mecanizat din Lugoj (UM 01140). Actualmente general de brigadǎ, şeful Direcţiei de Planificare Strategicǎ şi Controlul Armamentelor din Ministerul Apǎrǎii. Propus pentru a fi cercetat penal. Propunerea Comisiei Guvernamentale. Din informaţiile pe care le avem de la unele cadre militare, în perioada 1982 - 1984, ar fi avut misiuni de spionaj militar în Italia. “Acoperit” la firma “Chim import­-export”. Deconspirat. Martie-octombrie 1990 - adjunct al lui Virgil Mǎgureanu la SRI. Înaintat în grad la excepţional (ca, de altfel, şi alţii pomeniţi pe aceastǎ listǎ). În octombrie 1990, revine la Timişoara, şef de Stat Major al Diviziei 18 MC (în urma faptului cǎ Mǎgureanu a fost interpelat cǎ ţine pe lângǎ el ofiţeri care au fost implicaţi în represiunea de la Timişoara). Din prima declaraţie olografǎ a plutonierului M.Ap.N. Rǎducan Ştefan (UM 01121 Timişoara): “Menţionez cǎ am înaintat spre cordon singur, spunându-le cǎ sunt şi eu militar şi cǎ doresc sǎ mǎ prezint la unitate, am adǎugat sǎ nu mai tragǎ în oameni. De la distanţa de 10-15 metri, acest maior (...) a tras în mine, fǎrǎ sǎ mǎ someze mǎcar. (...) Mai adaug cǎ pe maiorul Paul îl cunosc bine, fiindu-mi şef direct acum 7 ani la unitatea la care lucrez şi în prezent. Nu înţeleg reacţia violentǎ şi pentru ce a deschis foc împotriva mea”. Ulterior, asupra acestui martor s-au fǎcut presiuni pentru a-şi schimba declaraţia iniţialǎ.

Maior Gavrilǎ Ioan. În decembrie 1989 - ofiter C.I. în Biroul C.I. al Diviziei 18 MC. Actualmente - locotenent colonel, şeful contraspionajului la Brigada 18 MC, ”Biroul de siguranţǎ şi protecţie militarǎ”.

Locotenent colonel Predonescu Nicolae. În decembrie 1989 - şef de Stat Major al Diviziei 18 MC. În 1990 - şef Secţie pregǎtire de luptǎ la Armata a III-a Craiova. Avansat colonel. Revine la Timişoara - locţiitor al comandantului Corpului 5 armatǎ. Funcţie de general. Pensionat în 1996. A fost propus pentru cercetare penalǎ în dosarul “Piaţa Libertǎţii”. A mers prin unitǎţile militare din Timişoara pentru a pune în practicǎ ordinele de represiune. A comandat nemijlocit regimentul de tancuri.

Maior Constantin Viorel. În decembrie 1989 - secretar adjunct al Consiliului politic al Diviziei 18 MC. Actualmente colonel, şef Birou personal la Corpul 5 armata (“resurse umane”).

Locotenent colonel Ceucǎ Vasile. În decembrie 1989 - secretar în Consiliul politic al Diviziei18 MC. Actualmente - colonel, şef Birou trupe teritoriale la Corpul 5 armatǎ. L-a primit şi l-a însoţit pe Coman Ion şi pe Ceauşescu Ilie. A umblat prin unitǎţile militare pentru a transmite ordinele de represiune. Dupǎ cum ne-au relatat unii colegi de-ai dumnealui, a fost unul dintre cei mai activi activişti din partid.

Locotenent colonel Neron Aurel. În decembrie 1989 - secretar la Consiliul politic al Diviziei18 MC. Avansat colonel, ofiţer I, în cadrul Biroului organizare-mobilizare. Pensionat în 1996. A incitat cadrele şi militarii în termen de la UM 01185 pentru a reprima demonstranţii. În “Neliniştea generalilor”, la pagina 27, Nicolae Durac, fost ofiţer (a fost membru C.A.D.A.), spune: “în perioada 17-22 decembrie ne tot reamintea datoria noastrǎ faţǎ de partidul comunist şi faţǎ de comandantul suprem, îndemnându-ne sǎ executǎm ordinele criminale.”

Maior Adam Tudorel. În decembrie 1989 - secretar adjunct al Consiliului politic al Diviziei18 MC. Actualmente ­ locotenent colonel, şef Birou radio-TV la Corpul 5 armatǎ. Din declaraţiile unor ofiţeri rezultǎ cǎ a fost un înfocat susţinǎtor al politicii P.C.R. A supravegheat, din partea Consiliului politic, acţiunea de reprimare cu tancurile din 17 decembrie 1989 (Podul Decebal - Piaţa Libertǎţii).

Cǎpitan Buţu Ştefan. În decembrie 1989 - secretar al Consiliului politic al Diviziei 18 MC. Actualmente - locotenent colonel, în Biroul de contraspionaj la corpul 5 armatǎ. S-a ocupat şi i-a transportat cu “Dacia” personalǎ pe cei trei politrucii veniţi în Timişoara de la Bucureşti sau de la Craiova. Aceştia au mers în unitǎţi şi au “prelucrat” cadrele militare şi trupele în vederea acţiunilor de reprimare a demonstranţilor. Din declaraţia olografǎ a cǎpitanului Buţu Ştefan: “în 19 sau 20 am fost împreunǎ cu locotenent major Cigmaian Ovidiu, cu maşina mea, pentru a însoţi un ARO în care era colonelul Ardelean Teodor şi locotenent colonelul Ceucǎ Vasile şi un camion cu soldaţi la aeroport, unde a fost aşteptat Ilie Ceauşescu şi l-am condus la comandamentul diviziei.”

Regimentul 32 mecanizat (UM 01185):

Cel mai activ, din Garnizoana Timişoara, la reprimarea demonstranţilor. Dosarele Comisiei Guvernamentale “Podul Decebal”, “Piaţa Libertǎţii”, ”Catedralǎ - Piaţa Operei”.

Misiune, din 21 decembrie, pentru a contribui la realizarea planului “Tunetul şi Fulgerul”.

Maior Bulai Mihai. În decembrie 1989 - comandantul Regimentului 32 mecanizat. Actualmente colonel, comandantul Brigǎzii 18 mecanizate. Avansat de douǎ ori la excepţional. Locţiitor al comandantului Corpului 5 armatǎ. Funcţie degeneral. În ”Neliniştea generalilor”: ”În fine, în sunete de fanfară, coloana porneşte spre oraş pentru a arăta populaţiei că nu este de capul ei – după cum spunea maiorul Mihai Bulai – şi că armata veghează la apărarea cuceririlor revoluţionare ale socialismului.”

Cǎpitanul Ştefan Ştefan. În decembrie1989 - şef de Stat Major la Regimentul 32 mecanizat. Actualmente – colonel, şef de Stat Major la Brigada 18 mecanizatǎ. Douǎ avansǎri la excepţional. În ”Neliniştea generalilor” este astfel citat: “elemente declasate, oameni fără ocupaţie au scandat lozinci vulgare la adresa preşedintelui republicii. Este inadmisibil aşa ceva!”(..) ”De asemenea, au decupat stema de pe steagul ţǎrii.” (...) “Noi toţi nu trebuie să acceptăm asemenea comportament anticomunist. (...) derbedeii au legat mere şi pere în copaci (...) sunt vânduţi agenturilor străine şi (...) vor destrămarea orânduirii noastre socialiste.” Într-o şedinţǎ în care se discuta modul de acţiune în oraş, cǎpitanul Ştefan Ştefan a sugerat: “Dacǎ punem o mitralierǎ în Piaţa Operei şi alta în Piaţa Unirii, nici pasǎrea nu mai trece”.

Maior Badea Gheorghe. În decembrie1989 - comandant de batalion la UM 01185. Actualmente - colonel, şeful Biroului organizare-mobilizare al Corpului 5 Armatǎ. În dosarul “Podul Decebal”, propus pentru a fi cercetat penal. La Podul Decebal, în 17 decembrie1989, s-a travestit în plutonier, ca şi colegul lui, maiorul Burci loan.

Cǎpitanul Mǎnescu Jan. În decembrie1989 - secretarul comitetului de partid de la UM 01185. Conştiincios în ceea ce a privit punerea în aplicare a politicii P.C.R. Actualmente - locotenent colonel, comandantul batalionului de paza la Aeroportul Timişoara.

În legǎturǎ cu ceea ce ne-am propus sǎ demonstram, exemplele s-ar putea înmulţi. Dar credem cǎ cele cuprinse în acest articol sunt suficient de edificatoare. Nu dorim sǎ cadǎ capetele acestor oameni. Nu dorim sǎ-i vedem pe drumuri. Dar credem cǎ, menţinându-i în funcţiile pe care le au, reforma în Armatǎ nu poate fi decât o utopie. Iar schimbǎrile esenţiale, de care societatea românescǎ are atâta nevoie, n-au nimic comun cu utopiile.


Din declaraţiile cuprinse în dosarele Comisiei Guvernamentale, precum şi din alte mǎrturii, rezultǎ cǎ unii comandanţi obedienţi, unii politruci şi ceişti au avut un rol de instigatori. Prin dezinformare şi fǎcând exces de zel, ei au instigat cadrele şi trupa împotriva “huliganilor”. S-a ajuns, astfel, la încǎlcarea regulamentelor militare, care prevǎd, printre altele, cǎ nu se face uz de armǎ împotriva copiilor, femeilor şi bǎtrânilor. În Timişoara, în zilele de 17, 18, 19 decembrie 1989 au fost rǎpuşi de gloanţe şi copii, şi femei, şi oameni în vârstǎ.


23 august, 1997






Interviu realizat de Lucia Hossu Longin ȋn 1999




Fostul Procuror Dan Voinea despre Bebe Costinaş

Fragment din documentarul "Un jurnalist dispǎrut" realizat de Lucia Hossu-Longin şi TVR, 2002



Vizita Familiei Regale - Memorialul Revoluţiei, Timişoara, 1999

 
 


 
Atunci ne-am mântuit de frică - album editat de Asociaţia Memorialul Revoluţiei, cu sprijinul Primǎriei Timişoara
 
Concepţia şi textele: Iosif Costinaş



Neasemuiţii timişoreni din decembrie 1989

Sǎ nu uitǎm: în decembrie 1989, Timişoara a fost aproape 6 zile singurǎ. Dar formidabila sete de libertate a timişorenilor a învins sentimentul apǎsǎtor iscat de o asemenea nemaitrǎitǎ singurǎtate. Aceeaşi nemǎrginitǎ sete de libertate a biruit, în bunǎ mǎsurǎ, frica. Teama cuibǎritǎ, decenii de-a rândul, în minţile şi în sufletele noastre.

Atunci ne-am mântuit de fricǎ.

O miraculoasǎ solidaritate a luat locul ezitǎrilor, apatiei şi laşitǎţii. Disperarea s-a metamorfozat în curaj. Curaj dus pânǎ la uitarea de sine.

Atunci am devenit temerari.

“Noi suntem poporul”- scandau demonstranţii. Un slogan în aparenţǎ banal, dar încǎrcat cu o adâncǎ semnificaţie. Pentru cǎ el exprima momentul trezirii unei conştiinţe colective ce pǎrea condamnatǎ la o fǎrǎ de sfârşit letargie.

Atunci am redevenit OAMENI ÎNTREGI. Şi cât de bucuroşi eram!

Se spune cǎ ploaia de varǎ din dimineaţa zilei de 18 decembrie a fost semn dumnezeiesc. Se mai spune cǎ unii dintre oamenii acestui oraş, care uitaserǎ sǎ-şi facǎ cruce, din acea dimineaţǎ au reînceput sǎ se închine.

Atunci Timişoara a avut un Dumnezeu al ei.

Acum, dupǎ mai bine de un deceniu, acel decembrie ni se pare atât de îndepǎrtat de parcǎ s-ar fi

petrecut într-o altǎ existenţǎ a noastrǎ. Îndepǎrtat, însǎ nu înceţoşat. Fiecare pǎstrǎm în memorie, cu destulǎ limpezime, câte ceva din ceea ce am trǎit atunci.

Rostul acestui album este de a ne reactiva memoria şi de a le arǎta generaţiilor viitoare cât de frumoşi au fost timişorenii lui decembrie 1989, neasemuiţii timişoreni stǎpâniţi de o irepresibilǎ sete de libertate.

Sensul acestui album, nu în ultimul rând, este acela de a fi un elogiu adus celor ce au plǎtit cu viaţa, cu sângele lor mântuirea de fricǎ.






Toţi inculpaţii în procesul de la Timişoara s-au considerat nevinovaţi.


Unii au fost achitaţi, alţii condamnaţi, dar, dupǎ un timp, eliberaţi “din motive medicale”.


Nu şi-au fǎcut procese de conştiinţǎ, n-au avut remuşcǎri, n-au cerut nimǎnui iertare...