NU vă culcaţi pe pat cu ţigara aprinsă
şi cu falsa idee ca sunteţi nemuritor.
NU aduceţi ȋn camera lichide inflamabile,
pentru că nici o iubire nu merită să deveniţi torţă vie.
NU solicitaţi cameră ȋn stare de ebrietate,
ȋn stare de graţie sau când sunteţi ȋn stare de orice.
NU deterioraţi mobilierul şi grupurile sanitare,
amelioraţi-vă spiritul destructiv alergând ȋn teren accidentat.
NU folosiţi ȋn camera fierul de călcat electric,
scaunul electric şi ghilotina electronică.
NU sforăiţi, NU pândiţi, NU tropăiţi.
NU ȋnjuraţi, NU abjuraţi, NU ȋncercaţi să vă spânzuraţi.
NU fiţi ostil, NU fiţi copil, NU căutaţi ce n-aţi avut.
NU vă miraţi şi NU protestaţi când vă dorim sejur plăcut,
Sejur plăcut şi cele bune să se-adune,
Iar cele rele să se spele.
Muncă plăcută
Îmi amintesc adesea ziua
cînd am fost numit şef de acvarium.
“Nu are importanţǎ – mi s-a spus –
că te-ai specializat în animale şi pǎsǎri de pǎdure.
Eşti tînǎr, capabil, o poţi lua uşor de la capǎt,
eşti necesar şi binevenit în portul nostru fluvial;
o sǎ deshidem un punct muzeal – vei fi cineva!”
Am pornit-o cu sîrg de la zero:
douǎ borcane şi cîţiva pui de ţipar...
Nici nu visam atunci grandiosul acvarium de astǎzi,
unde afluenţa de public e copleşitoare,
mai ceva ca la Luvru sau în Piaţa San Marco.
Am fost decorat, sunt cavaler de onoare al Franţei;
pescarii şi ihtiologii îmi cer, respectuoşi,
pǎreri şi puieţi de lipan;
primesc mii şi mii de scrisori;
am înfiinţat cea mai mare maternitate de ştiuci din Europa
şi o secţie cu soiuri exotice, de mulţi rîvnite;
în Gange, în Nil şi în Mississippi
înoata acum cobari şi şalăi de la noi...
Oamenii vin sǎ se uite la peşti,
peştii se uitǎ fǎrǎ mirare la oameni,
fǎrǎ urǎ, fǎrǎ tristeţea omeneascǎ
a leilor şi cerbilor din grǎdinile zoo.
E o muncǎ plǎcutǎ, vreau sǎ se ştie, voi lǎsa ceva dupǎ mine.
Veniţi la acvarium sǎ învǎţaţi ce înseamnă tăcerea!
Printre precupeţe
Dictatorilor bǎrbaţi cu şira spinǎrii dreaptǎ
Le stǎ ca un cui în talpǎ,
Ca un os de peşte în gît,
Ca un piron bǎtut în tron.
Dictatorilor bǎrbaţi netemǎtori
De spǎlǎtorii pe creier
Le înspineazǎ infailibilitatea
Ceas de ceas trîmbiţatǎ istovitor.
Dictatorii ar da bucuroşi jumǎtate din împǎrǎţie
Pentru ca sǎ se nascǎ în ţarǎ
Numai copii cu inimi de iepure
Şi cu şira spinǎrii de cocǎ.
Pe Jorge Luis Borges cel netulburat de glorie
Şi iubitor al preeriei fǎrǎ sfîrşit,
Din belşug îngrǎşatǎ cu sînge fierbinte de gaucho,
Dictatorul pe nume Peron l-a smuls din cetatea cǎrţilor
Şi l-a numit, în bǎtaie de joc,
Inspector al pieţei de pǎsǎri domestice,
Osîndindu-l sǎ vegheze în fiecare zi
La preţul gîştelor îndopate.
Dictatorul pe nume Peron s-a autofelicitat pentru iscusinţǎ
Şi a dormit cîteva nopţi neîntors;
Nici n-a visat atunci cǎ Jorge Luis Borges va scrie
"Istoria universalǎ a infamiei".
1981
Prostul nu zice cǎ-i prost,
Nici dacǎ-l pici cu cearǎ;
Hapsînul, de-i spui zgîrie-brînzǎ,
Te duşmǎneşte şi te face de ocarǎ;
Pentru fǎţarnic, prietenia-i, chipurile,
Mai presus de alte simţǎminte;
Obraznicul mînc-adesea praznicul
Şi mult se laudǎ cǎ îi om cuminte.
Însǎ cusururile astea-s floare la ureche
Pe lîngǎ cel al despotului ce se crede
Primul şi ultimul în stare sǎ fericeascǎ naţia.Învîrtitul în jurul cozii este un stil pe care nu-l înţeleg.
Cînd, cu ani în urmǎ, mi s-a legat un zurgǎlǎu de coadǎ,
N-am putut realiza nici de fricǎ cele trei sute şaizeci de grade poruncite.
Din cauza asta mi-au ieşit vorbe cǎ aş fi un ins incomod,
Refractar la stilul în vogǎ cu smerenie acceptat.
M-am gîndit atunci la marele meu sfǎtuitor Confucius care avea o vorbǎ:
“Dacǎ te învîrţi mereu în jurul cozii, se învîrte lumea degeaba cu tine.”
El ştia, înaintea lui Galilei, cǎ pǎmîntul nu stǎ pe loc, bǎtut în cuie.
A fost o vreme cînd învîrtitul altora în jurul cozii
Era cît pe-aci sǎ mǎ îmbolnǎveascǎ de inutil;
Acum, slavǎ providenţei, m-am lecuit definitiv;
Mai rar de gǎsit un imun atît de optimist ca mine.
Sincer sǎ fiu, mie îmi plac şi cercurile, mai ales cele concentrice;
Sǎ arunci o pietricicǎ albǎ într-un lac de acumulare,
Experienţa amintitǎ în toate manualele de fizicǎ.
1982